Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar
dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş
cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii,
iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu
ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se
vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce
este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un
copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale
copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar
atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe
deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare
dintre acestea este dragostea.